An de an, în ajun de 9 mai, propaganda rusă, într-o manieră triumfalistă, vorbește despre Cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru că nu prea are cu ce să se mândrească în prezent, Kremlinul, de ceva ani, amintește tot mai mult despre trecutul sovietic glorios, despre curajul nemaivăzut al soldaților Armatei Roșii care nu ezitau nicio clipă să-și dea viața pentru Stalin și pentru patrie, lucru ce a și adus victoria URSS-ului. Propaganda a ajuns să promoveze mesaje agresive de genul „Mojăm pavtariti”, adică „Putem repeta”, de parcă războiul ar fi un fel de concert, un eveniment ce-l poți organiza de câte ori ai tu chef. Pentru mulți oameni din fostul spațiu sovietic, dar în special pentru ruși, 9 mai a ajuns să fie principalul eveniment al anului, principala sărbătoare. Apropo, întreaga lume a fost păcălită de Paradele Militare organizate de Kremlin în Piața Roșie, ce aveau drept scop prezentarea armatei rusești ca fiind o forță de temut, a doua armată a lumii, care, dacă ar primi ordinul comandantului suprem, ar cuceri în câteva zile întregul continent european. De asta am crezut mulți, dacă nu toți, că rușii chiar pot cuceri Kievul în trei zile. 9 mai nu mai este despre veterani, despre milioanele de vieți omenești pierdute sau despre orașe făcute una cu pământul. 9 mai, nu mai este o zi de comemorare, cum ar trebui să fie, dar strict un eveniment de propagandă. Moscova, dar și politicienii pro-ruși ce i se subordonează, nu mai scot niciun cuvânt despre aportul Marii Britanii în Cel de-al Doilea Război Mondial, care spre deosebire de URSS, nu a semnat niciun pact cu Hitler și a luptat împotriva regimului fascist din Germania din prima până în ultima zi a războiului. Cu atât mai mult nu se vorbește despre aportul Statelor Unite, care nu doar că a trimis soldați să lupte pe continentul european, iar în același timp lupta cu aliata naziștilor, Japonia imperială în Pacific, dar și ajuta URSS-ul lui Stalin prin intermediul celebrului program Land Lease, ce a presupus mii de arme, muniții, camioane, avioane, mâncare, îmbrăcăminte și multe alte lucruri fără de care, probabil că la Stalingrad, Armata Roșie pierdea definitiv împotriva armatei hitleriste. Am făcut un video la acest subiect anul trecut, voi lăsa link-ul în descriere. Propagandiștii ruși îi acuză adesea pe cei care spun adevărul despre Cel de-al Doilea Război Mondial că ar scuipa în memoria celor căzuți pe câmpul de luptă, că n-ar aprecia la justa valoare faptele celor ce s-au jertfit pentru victorie. Adevărul fiind că cei care au scuipat în veteranii Celui de-al Doilea Război Mondial a fost chiar puterea de la Kremlin.
După data de 9 mai 1945, orașele URSS s-au umplut de veterani de război, de cei care au reușit să supraviețuiască și au revenit victorioși acasă. Pentru că războiul înseamnă oroare și multă durere, acei veterani nu erau băieți tineri și zâmbitori, care spuneau că „Mojăm Povotiriti”, dar erau bărbați, uneori și femei, mutilați de război. După război, milioane de oameni au rămas fără mâini și picioare, respectiv, erau oameni ce nu puteau munci ca să ridice orașele din ruine, devenind imediat o povară, o problemă pentru Kremlin. Veteranii de război invalizi erau nevoiți să cerșească pentru a nu muri de foame, ei nu se temeau de miliție sau de NKVD și adesea protestau ca să-și ceară drepturile, protestau ca statul să aibă grijă de ei așa cum li s-a promis. Veteranii ce au adus victoria Moscovei au devenit rapid un element social periculos pentru puterea sovietică, iar în 1948, la doar trei ani de la victoria împotriva lui Hitler, a avut loc primul val de „curățenie generală”, invalizii de război, fără mâini și picioare, numiți ironic „samovar”, au fost ridicați de pe străzi și din casele lor și duși în lagăre speciale, de obicei foste mănăstiri, situate departe de ochii lumii. Un astfel de lagăr pentru veteranii Celui de-al Doilea Război Mondial a fost Mănăstirea Valaam, situată pe o insulă de pe Lacul Ladoga, în nordul Rusiei de astăzi, aproape de hotarul cu Finlanda. Mănăstirile transformate în adevărate lagăre de concentrare pentru veterani, nu aveau nici pe departe condiții decente de trai. Lagărul din Mănăstirea Valaam a fost unul dintre cele mai mari și populare, adăpostind veteranii invalizi din 1950 până în 1984. Oficial, la Valaam, veteranii trebuiau să primească o îndeletnicire și condiții pentru un trai decent, ca să se poată reintegra într-un fel în societate. În 1952, în lagărul de la Valaam erau deja 901 de veterani invalizi, iar în 1955 numărul acestora a ajuns la 975. Ulterior, numărul invalizilor a început brusc să scadă, în 1971 fiind doar 574. Documentele oficiale sovietice arată că la Valaam au decedat doar 54 de veterani, dar cifra reală niciodată nu o vom mai cunoaște. În anul 1951, miliția sovietică a efectuat noi raiduri de „curățire a orașelor de elemente parazitare”, în a doua jumate a respectivului an fiind reținuți 107 766 de oameni. În 1952 au fost reținute alte 156 817 persoane, iar în 1953, puterea sovietică a dat ordin de a fi reținute încă 182 342 de cetățeni. Din totalul celor reținuți de miliție în acei ani, 70% erau veterani ai Celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1974, pictorul Ghenadie Dobrov a aflat de Valaam și a prezentat de acolo imagini ce erau în contradicție totală cu ceea ce prezenta Moscova ca fiind imaginea războiului. Acest pictor a vizitat mai și alte zeci de lagăre pentru invalizii războiului, realizând o întreagă colecție denumită „Autografele războiului”. Ceea ce vedeți pe ecran sunt portretele veteranilor așa cum i-a găsit Ghenadie Dobrov în lagărele deschise de Moscova. Oameni fără mâini, sau fără picioare, oameni orbi și triști, oameni uitați de toți cei care în paralel, organizau oficial în cinstea lor parade militare. Nici unul din acei veterani nu doreau repetarea războiului, așa cum spune astăzi propaganda rusă, propagandă care nu vrea ca despre acest episod să se mai vorbească.
Într-un război nu există nimic frumos. Războiul a însemnat mereu doar moarte, foamete, distrugere și oameni triști. Eroii de război nu sunt soldați zâmbitori cu pieptul plin de medalii, dar oameni invalizi, fără mâini și picioare. 9 mai nu ar trebui să fie despre pompoasele parade militare organizate în Piața Roșie cu sloganul „Putem Repeta”, dar o zi de comemorare a celor care și-au pierdut viața ca niciodată să nu mai aibă loc un alt război. Principala lecție a Celui de-al Doilea Război Mondial este ca omenirea niciodată să nu mai treacă printr-o astfel de oroare. 9 mai nu ar trebui să fie despre așa-numita „Gheorghevscaia Lentă”, care nu are nimic în comun cu Cel de-al Doilea Război Mondial. 9 mai trebuie să fie o zi de comemorare a celor căzuți pe câmpul de luptă. Ca să fie pace, nu mai trebuie de pus accent pe țări, pe popoare, că iată, rușii au învins germanii. În primul rând, Armata Roșie era formată și din ucraineni, beloruși, moldoveni și restul popoarelor înglobate forțat în URSS. Circa 250 de mii de bărbați basarabeni au fost trimiși pe front, constituind o categorie de soldați care nu au fost cruțați. Moldovenii erau aruncați pe câmpurile de mine, au fost aruncați să forțeze râuri, deși mulți dintre ei nu știau să înoate. Puterea sovietică nu dădea doi bani pe viața soldaților, victoria obținută fiind plătită cu vieți omenești. Când nu aveau suficiente muniții, generalii sovietici trimiteau în întâmpinarea soldaților naziști milioane de oameni, pentru ca efectiv naziștii să nu reușească să împuște un număr atât de mare de persoane. Așa s-au câștigat multe bătălii ce astăzi sunt promovate de propaganda rusă ca adevărate simboluri de eroism. Nu a fost nimic eroic. Soldații din Armata Roșie erau forțați să înainteze, or, în spatele lor erau NKVD-iștii cu mitraliere și-i împușcau pe cei ce ezitau să meargă către o moarte sigură. Aproximativ 60 de mii de soldați moldoveni au căzut pe front pentru că nu aveau pregătire militară, fiind simpli băieți de țărani. În 1944, 1800 de oameni de pe teritoriul actual al Republicii Moldova au fost împușcați fiind considerați trădători de către puterea sovietică.
Aparent, după ce s-a terminat Cel de-al Doilea Război Mondial, omenirea a înțeles ce a greșit și a format organizații internaționale, ca de exemplu Organizația Națiunilor Unite, menite să apere pacea în lume. Din păcate, astăzi, regimul de la Moscova sfidează toate legile internaționale și amenințând omenirea cu armele nucleare, continuă să distrugă Ucraina. Actuala putere de la Kremlin, în aceeași manieră stalinistă, trimite zeci de bărbați din Federația Rusă la o moarte sigură. Tradițional, Putin, de 9 mai va vorbi în aceeași manieră triumfalistă despre Cel de-al Doilea Război Mondial, va spune cât de mult înseamnă pentru Moscova ca memoria celor căzuți pe câmpul de luptă să fie păstrată și respectată, dar nu va scoate niciun cuvânt despre cum același Kremlin, după război, practic a deportat veteranii Marelui Război Pentru Apărarea Patriei, cum le place rușilor să spună, în adevărate lagăre de concentrare, precum cel de la Valaam. Putin de 9 mai va vorbi despre pace, iar în paralel va continua să bombardeze Ucraina și să amenințe țări ca Moldova. 9 mai ar trebui să fie despre pace, iar cei cu „Gheorghevscaia lentă” în piept, pace și vor striga. Trebuie de înțeles însă că astăzi, pacea o vor nu cei care cer Ucrainei să cedeze, dar cei care-i cer lui Putin să se retragă de pe teritoriile ocupate, inclusiv, din raioanele de est ale Republicii Moldova. Dacă va plăcut acest material, vă îndemn ca să vă abonați la canalul de YouTube, la canalul de Telegram și pe TikTok. Dacă nu va plăcut, vă îndemn să comentați și să argumentați criticile Dvs. Și neapărat distribuiți video-ul ca să ajungă la cât mai mulți oameni. Noi împreună putem combate propaganda.
